Artificii, bucurie, campioni, cantece, huiduieli, Boc, Paszkany, CFR. Acestea sunt cuvintele care presupuneam ca le voi gasi pe site-urile mass-media centrale. Ma asteptam sa vad galerii foto, inregistrari video sau poate chiar o transmisiune live de pe arena din Gruia, sa urmaresc si eu ca orice roman si mai ales clujean decorarea campionilor.

Pustiu.

GSP, Prosport etc. O poza. Doua randuri. “CFR a primit cupa” sau titluri de genul. Mi-e rusine de data aceasta ca sunt coleg de breasla cu astfel de oameni care se cred jurnalisti. Cu trusturi media, cu bucuresteni imputiti. Mi-e rusine ca traiesc in aceeasi tara cu ei. Mi-e rusine pentru ei.

E mai bine. Ma bucur ca nu a castigat Steaua ori alta echipa a miticilor, abia au avut si bucurestenii din redactii un moment de respiro. Sa stea in birourile lor gramada, cu totii, sa fumeze pana le cad dintii si sa le stea cafelele in gat.

Sunt mai mandru ca niciodata ca am ales Clujul in locul Bucurestiului.

Afisele de publicitate electorala parca nici nu mai au chef sa stea atarnate pe panourile din oras. Flyerele nu reprezinta altceva decat murdarie, gunoi pe strada. De altfel, nici conferintele de presa sustinute aproape zilnic de candidati nu mai reprezinta un interes nici macar pentru jurnalisti. Astfel, cel mai nou mod de a face campanie este crearea unui cont pe unul dintre cele mai mari site-uri de socializare din lume, Hi5.

Alin Tise, candidatul PD-L la presedintia Consiliului Judetean Cluj a fost mai ingenios decat restul candidatilor si nu a ezitat, facandu-si astfel si el cont pe bine cunoscutul site de socializare. De ce a fost ingenios?

Intr-un material publicat in monitorul in urma cu cateva luni, spuneam ca 40% dintre clujeni au cont pe Hi5. Asta inseamna aproximativ 40.000 de persoane cu cont pe Hi5. In continuare e simplu sa iti dai seama ce a dorit Tise sa faca si ce probabil va face pana la 1 iunie. Deja are in lista peste 70 de “prieteni”, adaugati in mai putin de o zi. Clujenii au inceput sa ii lase comentarii, cum ar fi “Alin eu te sustin… HUOOO Nicoara”.

Culmea culmilor nu il reprezinta insa contul in sine, ci motto-ul ales pentru pagina de Hi5 si postarile din jurnal. Facem ce trebuie este sloganul ales de cei de la PD-L pentru campania din 2008. Mai mult sau mai putin amuzant este sloganul ales pentru noua campanie, care se desfasoara pe Internet (atat pe Hi5 cat si pe site-urile lor personale): Facem ce trebuie si pe Internet. E ca si cum ar revolutiona ei Internetul. Mie nu mi se pare decat ca l-au colorat in portocaliu, la fel cum arata si pagina contului personalizata de Alin Tise.

Iar ca sa puna si nodul in papura, Tise si-a postat 126 de fotografii: de la iarba verde, de la intalnirile cu studentii, de prin Prefectura ori alte institutii si, cele mai atractive, din copilarie.

Blogul care arata cu degetul va prezinta in exclusivitate echipa PD-L Cluj inscrisa in campania electorala data pe Hi5:

Alin Tise
Alin Baciu
Mirabela
Cristina
Aura
Maria
Calin Cecalasan
Andreea

E prea de tot…

Intr-un material prezentat anterior, va prezentam faptul ca Ionut Tene comenteaza articole pe site-uri si bloguri in loc sa se tina de campanie asa cum ar trebui. Insa acum, o data cu venirea lui Tise in spatiul virtual, nu am decat sa va transmit ca raspunsul ales de mine la ce faceti si la sloganurile voastre este Fiecare cum poate.

Materialul face parte din categoria Clujul in campanie (ne)electorala

Un gand sincer al unui suporter al Universitatii, un gand care nu duce la violenta ci doar la aprecierea fata de echipa, la sentimente si la dorinte. Textul este preluat si astfel apartine in totalitate autorului. Postez mesajul deoarece mi s-a parut foarte sincer si nu pentru ca as fi fan “U” ori al altei echipe si ca voi incepe acum sa scriu despre fotbal. Insa daca tot suntem la sfarsit de campionat iar Universitatea va cobori din barca miliardarilor, spagarilor, hotilor si ciobanilor, macar pentru legenda acestei echipe merita un efort, un ultim gand, un mesaj mai sincer decat orice alt editorial pupincurist ori scuze ale conducerii, jucatorilor, politicienilor, investitorilor, beneficiarilor.

Nu suntem printre acei norocosi care zi de zi respira aer pur si zambesc satisfacuti. La fiecare sfarsit de saptamana ne inchidem timid in casele noastre intunecate si ne dezactivam viata. Sufletele ne sunt hartuite iar gandurile ne strabat cu o repeziciune iesita din comun. Simtim durere in fiecare glas, in fiecare fapta, in fiecare gest al fiecarui om. Suntem ametiti si distrusi din toate punctele de vedere. Viata noastra aluneca pe o cascada si se pierde undeva in neant. Ne inchidem ochii si vedem doar negru.

Saptamana de saptamana, traim umilinta infrangerii, a jocului prost, al ghinioanelor si a lipsei de concentrare. Vedem cum jucatori platiti regeste isi dau viata in discoteci si indiferenta pe teren. Observam cum mediocritatea si nesimtirea isi fac loc pe gazonul templului nostru in timp ce noi, cu inima impietrita, cu inima contractata, cu inima cat un purice speram ca ceva sa se schimbe. Suntem pacaliti, mintiti, abuzati, injurati, loviti, scuipati. Sutem luati mereu de fraieri, de prosti, de inadaptati, de cei ce se impotrivesc curentului actual de a fi suporter in deal. Suntem buni si minunati in campaniile electorale cand toti incearca sa ne manipuleze pentru a primi votul nostru. Stadion, teren de antrenament, echipa competitiva, jucatori profesionisti, nocturna, conducere adevarata, investitor puternic sunt doar cateva din cele promise de politicieni o data la 4 ani. Pentru ei, “U” a devenit un instrument foarte bun de a controla o mare masa de oameni. Suntem pe ultimul loc in clasament cu sanse mici de a ramane in Liga I. Vinovati sunt toti. De la primar la antrenori, conducatori si in special jucatori.

Suportam mereu glumitele cretine ale unora care, fiind buni clujeni ne aduc mereu aminte ce prost joaca echipa, ce rezultate slabe avem, ce performante fac spurcatii, ce autogoluri ne-am dat, ce jucatori betivi si expirati avem la echipa si ce ruina de stadion avem. Le acceptam pe toate pentru ca sunt ale noastre. Ne insusim tot ce e rau pentru ca ne-am obisnuit de mult ca la acest club sa nu fie aproape niciodata liniste.

Suntem masochisti dar nu ne pare rau. Pentru ca indiferent unde jucam, noi existam si ne ducem mai departe traditia, legenda, mitul si renumele. Oricat de greu ne-ar fi, oricate necazuri am intampina, noi vom ridica palmele deasupra capului si ne vom cinsti simbolul. Vom elogia mereu spiritul universitar si ne vom bucura de faptul ca suntem o mare familie. Am demonstrat ca nimic nu poate face ca iubirea noastra sa se schimbe. Vom apara Universitatea si vom trece impreuna peste toate greutatile. Pentru noi nu conteaza performanta, banii veniti peste noapte, mercenarii, suporterii prefacuti si mediatizarea excesiva. Noi ne multumim cu istoria noastra adevarata, nu contrafacuta. Noi suntem fericiti ca “U” exista si va exista mereu.

Haide “U”!

Jucatorii CFR-ului au fost plini de entuziasm pe stadionul din Gruia, in fata miilor de fani prezenti aici dupa ce echipa a castigat titlul de campioana a Romaniei. Filmuletul pe care l-am editat surprinde momente de pe stadion inca din timpul meciului, prezentate cronologic. Puteti urmari ceea ce nu ati vazut la televizor si, cu siguranta, nebunii facute de tinerii fotbalisti.

In cele ce au urmat miercuri, aproape toata noaptea a fost petrecuta in fata DNA. Alaturi de toata presa clujeana, eram tinuti de fraieri in fata institutiei, asteptand un verdict in cazul “servieta” (detalii despre ce s-a intamplat, pas cu pas, puteti citi aici). Nimeni nu stia exact cati bani au fost trimisi de Becali la Cluj, bodyguarzii dupa care am fugit pe toata strada pentru declaratii faceau mistouri ieftine, de genul “am venit si noi in vacanta” ori “ce bani ma? voi nu vedeti ca noi nu avem treaba cu asa ceva?”. Mai mult de atat, cei doi masivi ai lui Becali s-au perindat pe strada Dorobantilor minute in sir, deoarece nu mai stai unde si-au parcat masina. Pareau personajele perfecte din anturajul lui Becali, oameni cu capul in nori, prostanaci si lipsiti de scrupule.

Dupa cele 18 ore petrecute ba in oras, ba in redactie, am ajuns la concluzia ca nu merita nicio secunda sa iti bati capul cu prostii. In cazul U Cluj, mai marii gruparii sunt rasplatiti cu saci de bani iar fanii se bat pe strazi si rup capete. Pentru ce? As fi inteles daca o faceau ei pentru sacii de bani. Cat despre cazul servieta, a fost destul ca cei doi indivizi cu chelie si dolofani ca doi porci crescuti de Becali sa ne alerge toata noaptea in cerc pe o strada plictisita din Cluj. Plictisita ca si anchetatorii DNA, care au stat pe ganduri 8 ore iar apoi au mers acasa sa se culce, fara a ajunge la vreo concluzie. Welcome in Romania.

Faza zilei: Duba celor de la D.P.I.R. a ramas descuiata miercuri noaptea in fata DNA, astfel pana am tot asteptat degeaba, unii colegi au avut parte de putina distractie

Si daca tot e campanie, postez un clip care m-a impresionat. Depinde de fiecare cum il ia, insa eu “declar pe propria raspundere” ca nu o sa merg la vot. (jocurile sunt deja jucate de jucatorii care stiu sa joace jocuri)

Lasand la o parte incaierarile dintre suporterii CFR si U, prezint aici comentariul cel mai amuzant intalnit intre toate cele care au fost postate pe site-urile din presa clujeana. Comentariul a aparut astazi in Clujeanul online.

Cica am auzit ca vor sa-si deschida cei de la U un restaurant in Sigma langa restaurantul Liga al celor de la CFR. Se va numi Liga 2

Iar inainte sa ma injurati ca tin cu CFR (desi nu sunt microbist), mentionez faptul ca imi place mai mult sa rad de atatea marionete care fac pe nebunii si isi dau pumni in fata unii la altii decat sa ma uit la fotbal. De ce se bat si strica imaginea Clujului? Pentru ca.

All men hear is blah, blah, blah, blah, SEX, blah, blah, blah, FOOD, blah, blah, blah, BEER. Its not called showing off; it’s called you being mad because you can’t do it! I’m not a tease, I’m just a reminder of what you can’t have. The 50-50-90 rule: Anytime you have a 50-50 chance of getting something right, there’s a 90% probability you’ll get it wrong. Laughter is the closest distance between two people. We’re having creative differences. I’m creative, you’re different! Being right too soon is socially unacceptable.

Robert A. Heinlein Fact: If you ever hurt me…you get it back 10 times worse…

Some mistakes are too much fun to only make once! Even if the voices are not real, they have some good ideas. If its a good idea, go ahead and do it, it’s much easier to apologize than it is to get permission.

I’m not weird! I’m gifted. I smile because I have no idea what is going on. I Know I’m Not Perfect, but I’m So Close it scares me! Ever stop to think, and forget to start again? God created men first, cause you always makes a rough draft before a masterpiece!

A good friend will bail you out of jail, but a best friend will be in the next cell saying “that was fucking awesome”.

REHAB is for quitters. If you can smile when things go wrong, you have someone in mind to blame. If it doesn’t fit, force it, if it breaks, it needed to be replaced anyway.

I started out with nothing, and I still have most of it.

Light travels faster than sound. This is why some people appear bright until you hear them speak.

There is only one way to achieve happiness on this terrestrial ball, and that is to have either a clear conscience or none at all.

The two most common elements in the universe are hydrogen and stupidity. But not in that order.

Sex appeal is 50% what you’ve got and 50% what people think you’ve got. “The pure and simple truth is rarely pure and never simple. “

Cristinel se trezise devreme astazi. Era ziua in care parintii sai i-au promis o iesire la padure. In mintea sa, alergatul dupa fluturasi si prinderea broscutelor din parau erau la doar cativa pasi. O patura mare si verde il astepta doar pe el. Nu vroia cumparaturi, nu vroia carne pentru gratar, nu vroia suc si nici macar o patura pe care sa stea. Langa padure era lumea imaginatiei lui, iar la cei 6 ani ai sai avea vise cat pentru o viata intreaga. Castele din nisip pe marginea paraului, joaca cu masinutele, alergatul prin iarba si alintatul sub razele soarelui erau doar primele lucruri care ii dadeau lui Cristinel un zambet enorm. Era ziua libera a parintilor sai, o zi in care micutul stia ca si-o va petrece alaturi de mama si tata.

Nerabdator, Cristinel a inchis ochii in toate cele 10 minute, cat a durat drumul pana pe taramul sau de poveste, langa padure. Cand i-a deschis, insa, imaginea pe care o vazuse l-a cutremurat. Ce auzea il facea parca sa se teama, iar mirosul neplacut de afara il retinuse in masina.

Taramul lui Cristinel a fost invadat. Un castel mare ocupa locul sau preferat de langa poalele padurii. In jurul castelului era o galagie imensa, iar niste monstri imbracati in rosu imparteau farfurii cu mancare si bere. In varful castelului era atarnat un steag, pe care scria mare si falnic: PSD. Pentru micul printisor reintors pe taramul sau, acele litere nu reprezentau nimic. De altfel, la fiecare pas au fost construite alte castele: PD-L, PNL, PC, UDMR, PNG-CD vedea Cristinel pe steagurile care fluturau in varfurile coloratelor fortarete.

Oamenii erau ademeniti cu totul, iar prin ochii sai vii de doar 6 ani, Cristinel vedea cum pana si cei mai buni prieteni ai sai lasau copilaria, fluturasii, broscutele si jucariile in schimbul rautaciunilor oferite de oamenii care slujeau castelele.

Parintii sai l-au abandonat. Undeva in zare, al sau tata se intinsese la bere, iar mama sa, cu un stegulet in mana, isi astepta randul la mici si carne fripta pe gratar. Spera sa fie doar un vis, deoarece totul se transformase parca in cel mai de temut cosmar.

Dintr-o data, un om urca pe o scena din fata castelului. Vorbind intr-un microfon, transmite celor prezenti ca in anii care vin va dam, va facem, va promitem si va juram. Uralele oamenilor adunati ca in fata regelui impanzeau intreaga vale, iar broscutele disparusera. Fluturasii nu mai zburau, singurele culori ale taramului lui Cristinel fiind date de hainele portocalii, rosii, albastre si verzi ale monstrilor care l-au invadat. Parca nici apa nu mai curge, iar gunoaiele adunate dupa cateva ore transformasera verdeata ierbii intr-un ambalaj de unica folosinta. Totul era calcat, stricat, deteriorat. Locul magic al lui Cristinel s-a tranformat instantaneu intr-un regat.

Un regat al invadatorilor de o zi, care vin, ofera sperante, minciuni si vorbe dulci la gratar, le ineaca cu o bere si pleaca ranjind, cu obiectivul realizat.

Era ziua libera, in care Cristinel trebuia sa si-o petreaca la padure alaturi de familia sa. Un 1 mai de mult visat, insa dat peste cap de regi care conduc imparatii ale caror nume sunt date de majuscule, majoritatea incepand cu P. Era ziua in care Cristinel a realizat ca visele sunt un lucru mare, iar o zi libera reprezinta doar un mod de a ti se lua ceva.

Parintilor lui Cristinel le-au fost luate gandurile cu o bere si doi mici, prietenii sai l-au tradat iar taramul magic s-a transformat intr-un pres pe care regii campaniei electorale se sterg pe picioare inainte de a urca pe scena.

Era prima zi a invaziei electorale, iar asuprirea mai tine o luna. Pana atunci, tot ce poate face Cristinel e sa spere ca macar un taram din aceasta tara sa ramana neschimbat.

Este copil, asa a scapat. Mintea sa pricepe doar altfel de jocuri. Cat despre singurul si simplul sau vis care a fost spulberat, Cristinel a ales sa nu mai dea crezarea vreodata altuia.

Materialul face parte din categoria Clujul in campanie (ne)electorala