Rusinea de a fi student (episodul 6)

14Dec07

Totul incepuse cu amfiteatrul Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii. Sau cel putin doar acea imagine mi-a ramas in minte. E vorba despre cursul de Jurnalism de investigatii, pe care il preda Viorel Nistor, un om incruntat si cred ca frustrat din cauza… motivelor sale. Era cam al 4-lea curs, nu obisnuisem sa merg la restul. Ca tema, ne-a cerut sa facem o ancheta. Si nu una oarecare, ci una de profesionist, sau, ma rog, prefosionist in anchete cum a fost si el, la Clujeanul.

Dupa cateva saptamani venise si iarna si, in acelasi amfiteatru, trebuia sa predam anchetele. Eu am scris despre un subiect mai sensibil in zilele noastre, evident, din imaginatie. Irelevant. Aveam si cateva teme de predat, evident, le-am predat toate. Ancheta si temele erau a nu stiu cata parte din nota finala. Stiti, asa cum se face la UBB. Dupa alte doua saptamani, vine si examenul scris. Doua ore. Materia o stiam perfect. Am umplut cam 3-4 pagini A4, stateam in ultima banca, iar un coleg copia de la mine pe rupte. Imi era prieten bun, imi e si acum, deci aveam motive sa il las sa scrie de la mine cat apuca, mai ales ca eu terminasem inainte. A reusit sa copieze doar jumatate de lucrare. Cuvant cu cuvant.

Tin sa precizez ca el nu avea temele si nici ancheta. Iar examnul il avea scris pe jumatate. Bun. Dupa cateva zile, aflam notele. El fericit ca a luat 5, eu ma asteptam macar la un 8-9, daca el fara teme, ancheta si examenul pe jumatate a luat 5. Ajung la afisier, caut, caut caut, Neag Radu - 4. Am spus ca trebuie sa fie o greseala.

Ajung sa aflu mailul lui Nistor, deoarece nu dadeam de el nici cum. E ca si cum un burtos din Guvern a luat mita, dupa care nu mai dai de el pentru declaratii. Ma rog. Ii scriu un mail, ii explic ca trebuie sa fi fost o greseala, ca eu am facut asa si alea alea, ii explic si faza cu colegul, numai ca nu i-am dat numele ca na, iar dupa nici cateva ore, primesc inapoi un mesaj sec. Nistor imi spunea ca nu e nicio greseala, aceea e nota mea. Mi-a explicat ceva de genul ca am avut ghinion, poate nu a corectat el bine, a mai fost ceva de genul ca nu mai stie daca am temele si ancheta ori ba. Deci il durea in spitz. A corectat lucrarile in sistemul Bologna (asta da, asta da, asta nu, asta da, asta nu, asta nu, adica, cum nimerea fiecare), apoi s-a scos spunandu-mi mie ca am avut ghinion, poate nu a corectat el bine.

La decanat… ii durea pe toti in spitz si mai tare. In stanga, in dreapta, mai nepasatori. Mi-am bagat piciorul drept, ala puternic si nemernic, in ea facultate si i-am urat lui Nistor “toate cele bune”.

Si dupa 2 ani de facultate, stateam pe un gard, langa Somes, intrebandu-ma cui dracu ii folosesc temele si lucrarile. Ori, si mai interesant, cin naiba se uita peste ele. Nistor habar n-avea cine a dus proiecte si teme si cine nu. Iar pe decan il durea in spitz de Nistor, iar eu am fost ala care a picat. Stati linistiti, stiu ei ce stiu. Mai mult de jumatate din banii de restante intra la ei in buzunare, deci nu prea conteaza ordinea in care te pica. Dar despre asta intr-un alt episod.

Episodul 1, Episodul 2, Episodul 3, Episodul 4, episodul5

Filed under: Cluj, De stiut, Exclusiv, Facultate, Jurnalism, Opinii, UBB   |