Gandul de o viata

29Mar08

O sticla de apa minerala si 100 de euro, pentru drumul din Barcelona catre Ibiza cu vaporul. Atat a luat cu el, plecand sa lucreze printre capsunari, pentru a-si scoate familia din impasul financiar si pentru a-si plati datoriile de acasa. A plecat in cautarea norocului, deoarece nu si-a gasit inca o slujba acolo.

“Te iubim” au fost ultimele cuvinte ale celor doi copii de acasa si ale sotiei. Printre lacrimile indepartate cu greu, un tata isi ia la revedere de la cei doi copii ai sai, de 5 si 17 ani, sotiei lasandu-i pentru cine stie cate luni un simplu “am sa vin cu bani”.

Nu a vazut Clujul in viata lui, dar asta nu conta. Gandurile ii erau indreptate catre casa, aceeasi pe care a lasat-o in urma si in ultimii 3 ani in incercarea de a castiga in strainatate banii necesari pentru acoperirea datoriilor. Incetul cu incetul a reusit, insa nu a avut norocul de slujbe banoase si durabile. A trebuit sa se intoarca. In tara a incercat, insa cu salariul nu-si acoperea nici macar cheltuielile. A dus candva o viata decenta, insa acum parca aceasta a disparut din senin, perioada neagra care a urmat imediat dupa anii de liniste fiind coplesitoare.

Biletul de avion si l-a luat din bani imprumutati. In Cluj a sosit cu circa 30 de lei, din care 15 a cheltuit pe apa si un sandwich. Restul mi i-a intins mie. “Nu spune nu, doar i-ai si baga-i in buzunar. Pe mine nu ma mai ajuta la nimic dincolo”, imi spune, cu cateva minute inainte de a se indrepta catre avion. Mai avea doar 100 de euro, pretul unui drum din Barcelona in Ibiza cu vaporul, acolo unde trebuia sa ajunga el a doua zi. “Daca s-a scumpit biletul de vapor cu 5 euro sunt terminat, nu stiu ce as face”.

O sa fie bine, ii spun, si ma pierd…

Zeci de pasageri asteptau imbarcarea, familii, prieteni ori cupluri, unul mai fericit ca altul. De undeva, de langa mine, aud incet “doar eu sunt singur”. In sinea mea ma bucuram ca eram acolo, cu el, cel putin pentru cateva minute.

“Drum bun si succes, o sa iti tin pumnii” ii spun, in timp ce il imbratisez. Am revenit acasa, iar cateva minute mai tarziu, avionul sau trecuse pe deasupra casei. Gandul sau zbura low-cost, indepartandu-se rapid de cei dragi si indreptandu-se catre o ultima speranta.

E un om bun. Il cunosc de o viata. Astazi insa, desi e unchiul meu, aveam impresia ca ascult un roman de rand care isi cauta rostul in viata. O persoana intre toate celelalte milioane care contribuie la stat pentru a fi ingenunchiat. In cele din urma ne nastem, traim, iubim, suferim, platim si murim. Cu gandul la o adevarata viata.

Filed under: Cugetari, Despre Romania   |